Saturday, November 22, 2008

Grizon si …guppy

De ceva vreme ma tot “chinui” sa scriu un post legat de demisia de la Dialog si despre noul meu servici… Poate ca o sa imi “vina cheful” si o sa il si termin, insa pana atunci as vrea sa fac reclama “gratis” unui tip a carui poveste m-a fascinat. Nu am aflat de el decat acum 5 minute, insa umorul lui, modul cum povesteste si lectia de viata pe care o da in cele cateva pagini “biografice” m-au facut sa ma faca sa impartasesc cu voi povestea lui.

Grizon e porecla lui. Un inginer de 53 de ani care are o pasiune … alergatul. Pana aici nimic deosebit. Insa partea interesanta vine cand am aflat aceasta pasiune o are de la varsta de 40 ani, dupa 22 de ani in care a fumat cate doua pachete de tigari pe zi.


Cred ca ce m-a atras initial sa citesc articolul asta a fost titlul lui "Alergarea mi-a schimbat viata" de pe hotnews.ro.

Am gasit interesante si unele din ideile vehiculate in articol …

“Maratonul este pentru mine ceea ce este pentru toata lumea. O batalie. Daca l-ai terminat, ai castigat-o. Daca ti-ai imbunatatit PR-ul (N.R. recordul personal), ai mai castigat-o odata. Daca ai prins o pozitie buna la categoria de varsta, iar ai castigat. E o singura batalie pe care poti s-o castigi de mai multe ori.”

sau …

“Suntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Suntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, nevenita din nici o stepa, neadusa de nici un avion. O populatie care a evoluat in interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urland din toti bojocii: "Am avere, am valoare!"

sau o definie ce poate fii pentru pasii marunti pe care ii faci cand te apuci de un lucru …

"Jogging-ul nu este numai alergare. Sambata ai voie sa si mergi. Ai noroc, azi e sambata".

Nu am de gand sa va povestesc articolul caci as strica farmecul lui… sper ca v-am starnit curiozitatea si puteti sa cititi intregul articol aici.

Mi se pare interesant (si in acelasi timp greu) sa ai un hobby in ziua de azi, cand job-ul si restul grijilor de zi cu zi parca iti mananca toata energia si mai ales tot timpul (va mai amintiti de “rat race”-ul lui Kyiosaki??).

V-ati gandit vreodata ce avem in comun fiecare dintre noi, indiferent ca esti badea Gheorghe sau Bill Gates? Pentru toti ziua are 24 de ore. Traim un timp cand suntem inconjurati de tot felul de gadget-uri (microwave, internet, mobile phone, etc) care ar trebui sa ne faca sa economisim timp, insa parca timpul e resursa cea mai de perisabila pe care o avem. De cate ori nu ni s-a intamplat sa “zboare” timpul .. si aici nu ma gandesc la saptamana care a trecut, ci la ani de viata?

Hobby-urile prin “definitie” sunt consumatoare de timp. Insa acel timp care il dedici unui hobby se deosebeste parca de cel de genul “e joi, oare cand a trecut saptamana”, aduce mai mult cu orele pe care indragostitii le petrec impreuna si care par minute.

M-am gandit sa clasific hobby-urile in folositoare si daunatoare. Nu cred ca e cea mai buna alegere a cuvintelor, caci nu imi e foarte clar daca alcoolismul sau gambling-ul (N.R. jocurile de noroc) sunt chiar hobby-uri, iar daca colectionarea de cutii de chibrituri ajuta pe cineva …. Clar e doar ca hobby-ul produce dependenta …

Indiferent daca e bun sau nu, are si aspecte negative surprinse bine de Grizon in povestea lui … "Aspecte negative? Da, si dureroase. M-am cam rupt de vechii prieteni. Nu-mi pot stabili un program comun cu ei si nici macar subiecte de interes comun …"

Probabil ca un hobby aduce si prietenii noi, cu oameni cu care imparti lucruri comune. De obicei noii prieteni sunt mai tineri, caci cei mai “batrani” tocmai am spus ca is oameni “seriosi” cu “probleme serioase”(familie, job, cariera) care nu mai au timp de “prostii”.
Cand eram in Romania am avut cativa prieteni pentru fiecare din hobby-urile mele (de exemplu unii cu care jucam tennis de masa, altii cu care jucam sah)

Exista o limita de varsta pentru hobby-uri? Nu cred. Parca insa sunt mai “spectaculoase” cele pe care le ai cand “ar trebui sa fii om serios”. Daca cineva canta la un instrument muzical de cand era mic copil, parca nu mai surprinde pe nimeni, insa daca se apuca de vioara la 50 de ani (sa zicem) o sa ridice ceva sprancene de uimire si in mod cert o sa se gaseasca cativa care sa ii zica ca e sarit de pe fix. De obicei acesti “binevoitori” se multumesc sa fie simplii observatori, care parca se bucura rautaciosi daca renunti, in loc sa te incurajeze.

Cateodata ma gandesc ca viata e ca o roata … Tot asa ciclica e si treaba cu hobby-urile (cel putin in cazul meu).

Imi amintesc de timpul cand eram pitic si am primit un acvariu de la un vecin de bloc. Nu m-a tinut hobby-ul decat cateva saptamani … si a fost cam dureros (a se citi fatal) pentru cele cateva perechi de guppy pe care i-am avut.

Dupa multi ani, am primit un acvariu mai adevarat si mi-am zis ca acum ca imi permit sa imi redescoper pasiunea de odinioara si o sa imi iau revansa pentru primii pestisori pe care i-am avut. Asa ca am investit in tot felul de scule pe care nu le aveam cand am fost copil (filtre, termostate, etc). Totusi dupa doar cateva ore 11 din cei 12 pesti mi-au murit. Imi amintesc si acum lacrimile Alinei… Nu mi-am dat seama decat mai tarziu ca otetul care a scos calcarul de pe acvariu a facut apa acida (chiar daca l-am clatit de cateva ori). Din greseli se invata, nu?

Dupa cateva luni am devenit un adevarat acvarist (cu ghilimelele de rigoare). Stiam multe lucruri despre speciile de pesti care se gaseau in Romania, de la ce specie merge cu care, sau ce mananca, pana la chestii de finete (la cate grade trebuie tinuta constanta apa ca sa inmultesti pestii Betta).
Am devenit prieten cu tipul de la magazinul de pesti, un ungur tare de treaba care nu urmarea doar sa iti vanda pesti, ci avea rabdare sa iti explice primele notiuni de baza.

In cateva luni am reusit sa am vreo 300 de pesti in doua acvarii de vreo 100 de litrii fiecare (si asta datorita celor vreo 280 de guppy). Imi amintesc ca am cooptat-o si pe Alina care a si “mosit” cateva femele.

Cu timpul mi-a mai pierit interesul pentru acvaristica, insa presimt ca iar se apropie partea ascendenta a traiectoriei caci am dat cateva tarcoale pe langa niste pet-shop-uri(si chiar am primit aprobarea bugetului). Asa ca presimt ce cadou de Craciun o sa imi fac….

Dintre hobby-urile mele actuale (poate hobby-uri e cam pretentious cuvantul la timpul pe care il aloc lor) e tenisul de camp, chitara si …studiul Bibliei. Trei domenii diferite, fiecare cu altzi prieteni. Toate aceste hobby-uri sunt noi (primele doua) sau aproape noi (cel de al treilea). A trebuit sa treaca 32 de ani ca sa ma apuc de ele, insa sunt fericit ca am facut-o.

Voi ce hobby-uri ati avut? Care sunt mai recente? Daca nu aveti nici un hobby si cele pe care le-ati avut odinioara sunt “prafuite”, totusi ganditi-va care ar putea sa fie un hobby care sa va “condimenteze” viata? Astept vesti de la voi ….

Dorin

P.S.Felicitari Grizon! Bafta la maratonul de la Paris din 2009!

6 comments:

Olivia said...

Buna dragi australieni,
si felicitari pentru blog. Nu ne cunoastem :) Sunt o amica a familiei Marin (Andrei si Cristina) si cumva am ajuns pe blogul vostru pe care il citesc cu sfintenie (si ma amuz teribil).
Am iesit din lenea proverbiala sa comentez articolul despre hobby-uri.
Recent eram intr-o calatorie de afaceri cu o colega, nemtoaica. Eu locuiesc acum in Germania. M-a intrebat ce hobby-uri am. Am ramas blocata. Acum vreo 15 ani, as fi vorbit ore intregi de hobby-urile mele. Acum, nici macar nu mi-a trecut ceva prin cap, a fost absolut penibil. Apoi, m-a intrebat ce fac in weekend de obicei. Pai.. dorm, mananc, ma uit la televizor, merg la cumparaturi. Wow, m-am gandit. Parca n-as fi eu cea care vorbeste, ci un robotel care tocmai ilustreaza task-urile zilei.
Felicitari inca odata, pentru blog, pentru realizari, pentru copiii minunati. Povestile voastre ma inspira. Va pup cu drag (desi nu ne cunoastem) din Germania :)

Dorin said...

Buna Olivia,

ma bucur de cunostinta... stii cum se spune "prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei".

M-am gandit la Andrei cand am scris blog-ul asta, caci stiu ca si lui ii place sa alerge. I-am recitit blog-ul si parca are la activ distanta de 15 km (nu stiu daca e personal best sau nu).

Si ma mai bucur ca ai spart gheata cu comentariile la acest articol. Poate ne spui si ce hobby-uri ai avut acum 15 ani :)

Olivia said...

Si eu ma bucur :)
Printre hobby-uri erau chestii care mai de care mai fistichii: faceam origami; scriam haiku; toceam la engleza (stiu, nu tocmai un hobby, dar mancam carti de engleza pe banda.. mi-a prins bine); ieseam frecvent la teatru; dansam; mergeam la fitness de 2-3 ori pe saptamana; tineam un jurnal.
Si ma uitam la Dallas :) Din pacate aveam un tv alb-negru foarte vechi si taman la Dallas se busea ecranul, asa ca trebuia sa-i dau pumni si palme pana-si revenea la loc. Odata un vecin a venit furios si mi-a zis: taman cand incepe dallasu´, domnisoara, incepeti si dvs cu taraboiu´! :)

Anonymous said...

salutare
super tare postul.in primul rand super tare ca ai avut timp sa te gandesti la toate astea(uni dintre noi nu mai avem timp nici sa gandim - nu ne supara prea tare lucrul asta pentru ca de obicei se lasa cu dureri de cap:)). abia astept sa o pun si pe lore sa citeasca postul poate o lasa si ea mai moale cu, comentariile cand mai merg la fotbal :). adevarul ca de multa vreme nu am mai facut ceva ce s-ar putea numi hobby. si cu fotbalul care dupa cum sti e cel mai mare hobby(se vedea din timpul studentiei la orele de laborator si seminarii) am lasat-o mai moale. au aparut copii care sunt ca un hobby(desi nu ar trebui) la cat de rar ne intalnim. la sala am renuntat de prin ianuarie. daci sunt un om fara hobbyuri. asta ar insemna ca am foarte mult timp liber. ha ha ha. ce gluma buna. trebuie sa fac un action plan cu evaluare la 3 luni sa vedem ce iese. doar asa mai avem sperante cu targhete:).

Anonymous said...

servus Dorin....

nu stiu sub ce mune voi aparea aici ca inca nu ma stiu cu minuni dinastea... sincera sa fiu acest blog e singurul pe care il citesc si trebuie sa va spun si tie si Alinei ca povestile voastre sunt super interesante...
Ei bine eu sunt Sidonia si o sa scriu si eu ceva aici ca sa ma bag in seama... ca azi si asa nu am altceva mai bun de facut... ca de lucrat nu prea am tragere de inima...
deciiii..m-ai dat gata cu acest subiect... hobby... sti ca am stat sa ma gandesc ce as putea eu acuma enumera ca si hobby??
ei bine mai nimic... desi cateodata adorm facand o lista imaginara cu lucrurile pe care le-as fi avut de facut si pe care nu am reusit sa le fac..
insa promit solemn sa ma ocup de acest capitol cat de curand.
acum va pup si om mai povesti mai spre sfarsit de an.

Anonymous said...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!